De ce dăm click compulsiv pe horoscop

0

În timp ce beau un ceai masala preîndulcit și foarte condimentat la umbra generoasă a unui neem înflorit, Mavi, ghidul meu din India, îmi povestește despre fiica lui, Ananya, studentă la arhitectură. În această țară, majoritatea căsătoriilor sunt aranjate de familii, în funcție de castă. El, spre exemplu, doctor în istorie pensionat, face parte din casta războinicilor. Asta înseamnă că el trebuie să-i aranjeze o căsnicie cu un bărbat din aceeași castă, deci trebuie să caute în toată țara pe cineva cu care să nu fie înrudită. „O castă e ca un copac. Trebuie să îi găsesc un soț din același copac, însă dintr-o ramură complet diferită”. Zestrea pe care trebuie să o plătească fiicei pentru a o mărita se ridică la o sumă fabuloasă; mi-a mărturisit că a strâns toată viața pentru asta. E rușine mare să nu ai această posibilitate („Ce-o să zică lumea?”), deși sistemul castelor, în teorie, e abolit de aproape 70 de ani, iar zestrea, tot în teorie, e o practică ilegală.

Mi-a menționat în treacăt că, deși e pasionată de arhitectură și visează să proiecteze lucruri mărețe, dacă soțul și socrii lor vor decide ca ea să fie casnică, Ananya nu va avea drept de veto. Și nici el. Deci există posibilitatea să fi studiat degeaba. „Cum i-o fi destinul, nu pot să schimb ce îi e scris.” Atunci, l-am întrebat dacă nu poate să negocieze termenii înainte. „Da, ei pot spune că o vor lăsa să lucreze, pot să promită marea cu sarea, dar se pot și răzgândi imediat după nuntă. Iar atunci nu se mai poate face nimic.” Majoritatea oamenilor cu care am vorbit în India (de fapt, toți) mi-au spus că mariajele lor au fost aranjate și că sunt fericiți, deși proporția…

 

Citeste continuarea pe: AICI

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.